Vechea broderie maghiară, numită acum broderia domnului, a fost condusă de o orientare specifică valorică până în mileniul 3 î.Hr. Este posibil să fi fost o fuziune norocoasă a trei factori determinanți. În special, spiritul popular-național puternic, cultura artistică adânc înrădăcinată și creativitatea individuală au fost cele care le-au făcut caracteristice maghiare. Să recunoaștem, psihicul nostru național, afectat de gully-ul istoric al ismelor și spânzurăturilor, este acum incapabil să facă acest lucru. Prin urmare, desemnarea acestor broderii ca Hungaricums și includerea lor în depozitarul național și regional nu ar trebui să facă obiectul dezbaterii. Fiecare minut pe care îl ratăm ar însemna ignoranța propriilor valori și, mai rău, dezinteresul față de comorile noastre naționale, indiferența.